Posted in Gânduri

Tennis în autobuz


Deci se pare că Soarele chiar se învârte în jurul Pământului. De asemenea se pare că nu am reușit să descopăr cum să fac profit dintr-o afacere cu babe ce fac striptease. Dar nu despre asta doream să dicut. Înca…

Oricum, să revenim la oile noastre. Sau capre. Sau ce or fi ele.

ratb_38067300Mai întâi, Halep. Sau cât de stupizi, retarzi, cretini și lipsiți de bun simț sunt românii. Nu în acea ordine.

Românii au demonstrat pentru a mia oară cât de “javre” sunt. Românul, ca de obicei, recunoaște talentul doar când ajunge în vârf. Drumul către vârf este egal cu 0. Îi doare în cur de cât muncește un sportiv, în general. Gata, am terminat cu Halep. Nu are rost să iau fiecare roman și post TV în pare și să-i fac în toate felurile posibile. Și imposibile.

De obicei prefer să merg pe stradă și să nu bag în seamă ce se întâmplă în jurul meu. Trăiesc în lumea mea și prefer să nu ies din ea decât dacă există o nevoie disperată a atenției mele. Dar sunt momente când mintea mea vrea să-și taie venele.

Unul din aceste momente este când mă urc în autobuze și alte mijloace de transport puse la dispoziția noastră de către minunații oameni de la RATB. Sunt acei oameni care refuză să pornească aerul condiționat, doar pentru a economisi motorină. Sau pentru că sunt niște inapți. Sau ambele motive plus lipsa de interes.

Este cunoscut faptul că șoferii RATB ne urăsc pe noi, călătorii. Este cunoscut și faptul că ei pornesc aerul condiționat doar în cutiuța lor, ca să nu le transpire ceafa. Tu, porc ce te crezi șofer în Need For Speed, de ce ești atât de lipsit de simț? De ce nu ai măcar un gram de respect față de oamenii ce se urcă în autobuzul tău?

Hai marș, ceafă…


Ei, a trecut ceva timp de când am scris. Destul încât să descopăr că aproape mi-a dispărut creativitatea când vine vorba de înjurat politicieni sau când vine vorba de chestii tipice maneliștilor suferinzi. De vreo 5 ani îi tot fac în toate felurile, sperând că mă va auzi cineva.

Harry-Potter-and-the-Deathly-Hallows-Trailer-harry-potter-and-lord-voldemort-13959520-1920-816Dar hei, încă respir. La dracu, chiar dacă nu mai am ce să zic despre iubiții politicieni, tot găsesc eu ceva de care să mă leg. Cum ar fi faptul că urăsc lingușeala și chestiile înrudite.

Acum, nu o să încep să vă povestesc vreun episod din plictiseala asta acută pe care o vom numi viața mea. Vorbesc în general, ca fapt divers. Vi s-a întâmplat vreodată să nu înțelegeți cum a ajuns cineva în fața voastră?

Vom presupune că ați făcut mai mult decât respectivul. Cum, pentru numele Sfintei Ape Minerale, a reușit să atingă acea performanță? Este cunoscut faptul că în România cel care este cel mai lingușitor o să câștige, cumva. Ori prin magie. Și asta poate fi o posibilitate. Dar atunnci măcar ai o scuză pentru a-l arde pe rug în timp ce râzi și-l acuzi de vrăljitorie.

Să fim serioși. Nu v-ați ofticat niciodată pentru asemenea chestii? Sunt singurul, oare, ce are impresia că orice ar face, va exista unu de se crede Harry Potter?

Photo credit: http://www.smarturl.it/3lzrhi

Am revenit, cu rău de mare

Posted in In my country...

Muzica din România


…este de rahat. Mă uitam, din lipsă de activitate, la atrocitatea numită ZU și nu mai știu cum. Aia cu „premiile” pentru „artiștii” români. Scârba mea față de muzica românească a crescut cu fiecare nominalizare.

Acum, să fiu sincer, eu cam trăiesc în trecut. Mai exact în perioada în care Connect-R era în Racla și cântăreții știau română (a se citi: cântau în limba română). Acum avem o serie de wannabe frustrați ce consideră că același vers repetat de 40 de ori se numește melodie. Avem exemplare ca What`s Up sau Cabron. Avem melodii de genul K la meteo, because reasons and fuck your logic.

Nu, sincer… Să vă ia dracu.

Ochii încercau să se scoată singuri și urechile erau în grevă. Când am auzit și de Brenciu, neuronii mi-au murit instant. Creierul meu și-a dat shutdown, și-a luat valiza și a plecat.

Știu, gusturile nu se discută. Dar asta nu înseamnă că nu pot spune că românii (nu toți, doar majoritatea) au gusturi de rahat din punct de vedere muzical.

Posted in Gânduri, Girl Talk, Why?

That girl from the past 3 (cum să-ți pierzi cei mai buni prieteni)


Disclaimer: Aceasta poveste este un pamflet si trebuie tratata ca atare!

Deci da, revenim la acea veche serie de povești jenante despre trecutul meu. Dacă nu știți care povești, uitați aici: Poveste 1 și Poveste 2.

Ei bine, asta-i mai recentă și se lasă cu excursii. Să nu credeți că este, totuși mai puțin jenantă. Ba chiar mai rău, tipa chiar îmi plăcea. Mult…

Oricum, să începem. Era 2012 (v-am zis că-i recentă) și era vară când ne-am întâlnit. Dar mai întâi să derulăm puțin până în, hmmmmm…., 2009-2010. Da, cam pe atunci am cunoscut-o pe Maria. Ca de obicei, ardeam gazul pe Apropo. Că de, ăsta era norocul meu și numai așa eram în stare să găsesc o fată care să mă placă. Nu că s-ar fi schimbat ceva de atunci. Dar nu asta-i povestea.

TGFTP3Deci eram pe apropo, ca o floare. Și cum dădeam eu din petale pe acolo, random goth girl appears. Eu, ca un domn Juan, mă bag aiurea-n seamă cu ea. Că de, ce se putea întâmpla (nu mă învățasem minte, asta este). Și vorbim noi ce vorbim…și vorbim. După aia “pă mess“. Și dă-i și vorbește. Descoperim noi că avem aceleași gusturi muzicale, teatrale și filmografice (is that even a word? Oh well, it is now). Dar nu era “ză sparc”. A dracului “sparc”, refuza să apară. So we became BFF. Cei mai BFF dintre BFF. Dacă mai zic o dată BFF jur că mor…

Ne povesteam tot. Ea se plângea de colegii ei și eu mă plângeam că eram răcit. Și tot felul de porcării. Ea-mi povestea despre cretinul pe care-l plăcea și eu, ca un domn, îi dădeam sfaturi. Ea plângea, eu eram pe post de psiholog. You get the point…

Între timp, totuși, am ajuns pe la facultate. Și acolo am descoperit dragostea vieții. Dacă viața mea ar fi durat doar 6 luni, acea fată ar fi fost dragostea vieții. Eu, ca un BFF ce eram, fug de-i spun Măriei. Și după ce mi s-a dus dragostea vieții, tot Măriei m-am plâns. Că de, friendship…

Și am mai fost noi prieteni…și am tot fost.

Până pe la începutul lui 2012. Atunci s-a schimbat tot. Se hotărâse “sparc” să apară. Acum pe dracu, cum să-i spun Măriei că vreau să ies din friend-zone?

Și dă-i și povestește-i. Explicații peste explicații, cuvinte peste cuvinte. Ea nimic, zici că era trecută pe silent. Dintr-o dată, scris: păi știi, că și eu simt cam la fel…

WTF? GODDAMMIT WOMAN, mă lași să mor aici și tu nimic?

Băi și ce să vezi, vine Maria în București (am uitat să menționez că-i din Buzău. Ooops…)

Că avea un curs la dracu știe ce școală.

Eu ca un domn, propun să ne vedem. Și ne întâlnim noi la MC la Victoriei. În MC, vreo 7 persoane. Ne plasăm no strategic la o masă și vorbim. Peste drum, la altă masă, 2 se uitau la noi. Terminăm noi, plecam, o conduc la mașină. În spate, cei 2…

Ai dracu, erau părinții ei. WTF?

În fine, peste un timp, apar eu la Buzău, because reasons. Ne întâlnim la gară (scenă ca-n filme, nu alta). Când ieșim din gară, mă ia de mână. Well, fuck! Shit got real…

Mergem noi, ne plimbăm…dintr-o dată bănci. A doua personalitate a mea procesa: bancă, nici dracu-n zonă, girl. BUT zonă publică. Ei draci, ghinion. Dar, după 2 ore în care am vizitat tot Buzăul (jur, nu mi-a luat mai mult) ajungem la ea…și trecem peste asta și încă o întâlnire. Nu-i treaba voastră ce s-a întâmplat.

Ajungem în Iunie-Iulie 2012. Pentru că semănam atât de mult, au început conflictele. Pe lângă asta, îmi tot povestea de un coleg de-al ei de la servici. So I said (aproximativ exact cuvintele folosite): GO FUCK YOURSELF AND BE HAPPY WITH THAT ASSHOLE!

Și uite așa mi-am pierdut eu BFF.

Din asta, tragem o concluzie: NEVER DATE YOUR BFF.

Îți va ruina prietenia, inevitabil.

Posted in Human category

Well…yeah


Mai întâi doresc să-i avertizez pe cei care nu cunosc stilul în care mă exprim în privința religiei. Dacă nu suportați, vă invit să apăsați pe X.

god-loves-you_nDeci, să înceapă distracţia… Voia lui Dumnezeu este cea mai cretină scuză pe care o poți invoca. Să vă explic: aseară mă uitam pe National Geographic, la o emisiune despre poligamie.

La un moment dat două tipe discutau despre soți and all that random crap. Una din ele o întreabă pe cealaltă ce o să facă, moment în care primește un răspuns de genul: o să întreb sfatul pentru că lor le zice Dumnezeu ce bărbat este potrivit pentru mine. Serios, femeie? Atât te duce mintea aia?

Înțeleg că unii sunt mai religioși, au alte credințe și toate porcăriile astea. Dar ăsta nu este un motiv pentru a renunţa la propia-ți gândire. Nu poți pune totul în cârca Dumnezeului tău. Un mariaj se bazează pe dragoste, încredere și asemănare. Nu poți spune că ăla de l-ai cunoscut ieri este iubirea vieții tale. Încă un motiv să cred că religia reprezintă doar un mod de a manipula lumea. Hai salut!

Image credit: http://goo.gl/zkqDnz

Posted in Aberații

Am pelerină…


Deci suntem în 2014. La naiba, nu mai știu dacă este prima postare din acest an. Aș putea spune că da, este. Oricum, nu contează prea mult.

penguin-47201_640Sincer, ce s-a schimbat? În afară de cifră. Nu, cifra nu se pune. Prea multe schimbări nu se observă, având în vedere faptul că planeta nu a explodat sau alte chestii de genul acesta.

Sperând să devin super-erou, m-am gândit că aș putea să mă arunc de pe o clădire, cu speranța că voi zbura. Problema este că nu am pelerină. Sunt mai mult decât sigură că pelerina este cea care te face să zbori.

Vorbind de pelerine, este al dracului de frig afară. Este atât de frig încât Superman și-ar mai pune o pereche de chiloți peste cei deja existenți. La dracu, este atât de frig încât pinguinii și-au cumpărat haine de blană. Și da, prin pinguini mă refer la Boc.

Repede, săriți în capul meu că-l susțin pe Pontulică. Al dracu să fie sufletul ăluia de-l susține. Sau pe Antonescu. Sau care dracu o mai avea funcții de conducere.

Also, I’m the Batman…

Posted in Despre Țară, Idei din dulap

Sfântul Petru peste Prut


Aseară, în timp ce mă plimbam cu sf. Petru pe stradă și discutam despre cum o sa dăm un party după eliberarea lui Becali, am realizat ceva extrem de important. Atât de important încât am ignorat complet faptul că Petru se oprise pentru a vorbi la telefon.

Romania Mare Basarabia Pamant RomanescAcum, sincer să fiu, nu am revenit pentru a abera. Cel puțin nu acum. Poate mai târziu, acum având chestii mai importante de discutat.

Dragii mei, băi ăștia, știți că eu-s sincer de fel. Al dracului de sincer și al dracului de mândru de mine. Mă iubesc cum nu se iubește nimeni. Credeți-mă, pot aduce dovezi solide pentru a-mi susține afirmația. Deci, cum sunt eu mândru de mine, ca o floare, îmi rezerv dreptul de a mă plânge despre ce vreau, când vreau și cât vreau. La dracu, dacă nu vă convine, marș de pe blogul meu.

Oricum, calmi, trecem la ăl mai enervant subiect peste care am putut da zilele astea. Țineți minte că domnul Ponta este în vacanță, deci nu putem să zicem ceva de el. Ar fi urât. Cred…

Basarabia e România!!!!

NU. Nu este România. Nu știu cu cine au făcut unii geografie, da’ în cărțile mele de „Geogra” Basarabia era în afara țării noastre. Nici politic nu suntem uniți, din câte-mi amintesc. Poate o fi ceva ce știe toată lumea, în afară de mine. O fi o conspirație ca să nu aflu eu că suntem uniți.

Pe lângă asta, nu ziceau ei că le e bine cu rușii? Nu ziceau ei că limba lor oficială este „molodoveneasca”?

Ce ar fi să stați voi în republică la voi, cu rușii și cu limba voastră, și să ne lăsați pe noi, ăștia din partea opusă a Prutului, să ne vedem de viață?

Ar fi plăcut, nu? Așa ziceam și eu.

Și așa o ducem noi rău cu economia noastră îngropată, făcută praf. Dacă vă mai luăm și pe voi, ne ducem dracului de tot. Nici toți sfinții din calendar nu ne mai salvează…