Posted in Why?

My decision


Ei, chiar a trecut vremea aici pe blog. Vreme în care am făcut multe, dar nu destule. Am călătorit până în Cluj și înapoi, am aterizat la Sibiu, am râs, am plâns și mi-au trecut prin cap grămezi de de gânduri. 

Dar un lucru a rămas mereu. Un gând pe care-l am de ceva timp și care uneori nu prea mă lasă să dorm. De ceva timp am început să îl iau în seamă din ce în ce mai mult. Și de câteva luni (nu prea multe, dar destule) am luat o decizie extremă.

Mă  mut la Cluj. DUM DUM DUUUM. Panică, plânsete, chestii. Dar e gândită, nu grăbită. Am decis să fac asta după multe ore de cântărit și bune și rele, după ce am realizat că aici (București) nu mai am ce face. Nu mai este de mine. După anul nou urmează o perioadă interesantă pentru mine.

Nice day to everyone, my friends…

Posted in Gânduri, Girl Talk, Why?

That girl from the past 3 (cum să-ți pierzi cei mai buni prieteni)


Disclaimer: Aceasta poveste este un pamflet si trebuie tratata ca atare!

Deci da, revenim la acea veche serie de povești jenante despre trecutul meu. Dacă nu știți care povești, uitați aici: Poveste 1 și Poveste 2.

Ei bine, asta-i mai recentă și se lasă cu excursii. Să nu credeți că este, totuși mai puțin jenantă. Ba chiar mai rău, tipa chiar îmi plăcea. Mult…

Oricum, să începem. Era 2012 (v-am zis că-i recentă) și era vară când ne-am întâlnit. Dar mai întâi să derulăm puțin până în, hmmmmm…., 2009-2010. Da, cam pe atunci am cunoscut-o pe Maria. Ca de obicei, ardeam gazul pe Apropo. Că de, ăsta era norocul meu și numai așa eram în stare să găsesc o fată care să mă placă. Nu că s-ar fi schimbat ceva de atunci. Dar nu asta-i povestea.

TGFTP3Deci eram pe apropo, ca o floare. Și cum dădeam eu din petale pe acolo, random goth girl appears. Eu, ca un domn Juan, mă bag aiurea-n seamă cu ea. Că de, ce se putea întâmpla (nu mă învățasem minte, asta este). Și vorbim noi ce vorbim…și vorbim. După aia “pă mess“. Și dă-i și vorbește. Descoperim noi că avem aceleași gusturi muzicale, teatrale și filmografice (is that even a word? Oh well, it is now). Dar nu era “ză sparc”. A dracului “sparc”, refuza să apară. So we became BFF. Cei mai BFF dintre BFF. Dacă mai zic o dată BFF jur că mor…

Ne povesteam tot. Ea se plângea de colegii ei și eu mă plângeam că eram răcit. Și tot felul de porcării. Ea-mi povestea despre cretinul pe care-l plăcea și eu, ca un domn, îi dădeam sfaturi. Ea plângea, eu eram pe post de psiholog. You get the point…

Între timp, totuși, am ajuns pe la facultate. Și acolo am descoperit dragostea vieții. Dacă viața mea ar fi durat doar 6 luni, acea fată ar fi fost dragostea vieții. Eu, ca un BFF ce eram, fug de-i spun Măriei. Și după ce mi s-a dus dragostea vieții, tot Măriei m-am plâns. Că de, friendship…

Și am mai fost noi prieteni…și am tot fost.

Până pe la începutul lui 2012. Atunci s-a schimbat tot. Se hotărâse “sparc” să apară. Acum pe dracu, cum să-i spun Măriei că vreau să ies din friend-zone?

Și dă-i și povestește-i. Explicații peste explicații, cuvinte peste cuvinte. Ea nimic, zici că era trecută pe silent. Dintr-o dată, scris: păi știi, că și eu simt cam la fel…

WTF? GODDAMMIT WOMAN, mă lași să mor aici și tu nimic?

Băi și ce să vezi, vine Maria în București (am uitat să menționez că-i din Buzău. Ooops…)

Că avea un curs la dracu știe ce școală.

Eu ca un domn, propun să ne vedem. Și ne întâlnim noi la MC la Victoriei. În MC, vreo 7 persoane. Ne plasăm no strategic la o masă și vorbim. Peste drum, la altă masă, 2 se uitau la noi. Terminăm noi, plecam, o conduc la mașină. În spate, cei 2…

Ai dracu, erau părinții ei. WTF?

În fine, peste un timp, apar eu la Buzău, because reasons. Ne întâlnim la gară (scenă ca-n filme, nu alta). Când ieșim din gară, mă ia de mână. Well, fuck! Shit got real…

Mergem noi, ne plimbăm…dintr-o dată bănci. A doua personalitate a mea procesa: bancă, nici dracu-n zonă, girl. BUT zonă publică. Ei draci, ghinion. Dar, după 2 ore în care am vizitat tot Buzăul (jur, nu mi-a luat mai mult) ajungem la ea…și trecem peste asta și încă o întâlnire. Nu-i treaba voastră ce s-a întâmplat.

Ajungem în Iunie-Iulie 2012. Pentru că semănam atât de mult, au început conflictele. Pe lângă asta, îmi tot povestea de un coleg de-al ei de la servici. So I said (aproximativ exact cuvintele folosite): GO FUCK YOURSELF AND BE HAPPY WITH THAT ASSHOLE!

Și uite așa mi-am pierdut eu BFF.

Din asta, tragem o concluzie: NEVER DATE YOUR BFF.

Îți va ruina prietenia, inevitabil.

Posted in Gânduri, Human category, IT & Technology World, Why?

Laptop de Dorobanți


Când te gândeai că puradeii cu fițe de Dorbanți au tot ce-și pot dori, afli că vor cea mai nouă chestie de pe piață din secțiunea IT. Ultrabook frate.

Și normal, fiind cu fițe și chestii de genul, ei nu știu nimic despre computere. De ce și-ar umple capul cu 2-3 informații? Spațiul lor de stocare este scump, la fel ca terenul pe care-l primesc moștenire prin Pipera sau dracu mai știe pe unde. Anyway, să revenim.

HP-EliteBook-Folio-9470m_medhighR1Îi întrebi cam ce-ar vrea de la laptop, la ce-l folosește, e.t.c. Întrebări logice. Primul răspuns pe care-l primești este „să fie de firmă”. Deja ești pierdut. Ce mama dracului vrea să zică ăsta/asta prin „de firmă”?

Pentru tine „de firmă” are la fel de mult sens ca și mâncatul măslinelor cu un cuțit. Să zicem că într-un fel reușești să înțelegi ca trebuie să fie scump și că numele producătorului să-ți sară în ochi. Pare logic, nu? Și începi să-i cauți omului cea mai bună configurație pentru bugetul disponibil. Că doar de aia te plătește. De asta și pentru că le este lene să caute singuri.

După ore de cercetări îi găsești pokemonului piesa de artă. Are o culoare cretină (că doar se poartă), numele producătorului îți intră în ochi ca praful și specificațiile sunt astronomice. Îi arăți prințului/prințesei scula, mândru că ai reușit. Ei, aici își face simțită prezența capacitatea lor de apreciere. Le place culoarea, firma, stilul. Îi doare-n cur de specificații.

Băi pokemon crescut în puf și născut cu iMărul la ureche. Un produs IT îl iei pentru specificații, NU pentru că arată frumos pe biroul tau de 2000€.

Posted in Human category, IT & Technology World, Why?

What if…?


Well, it’s something that you can live without?

Today I woke up asking myself a question. And I think that it was a good question. How the world would be without Internet?

connectedI have a better question. How the world would be without TV or radio? How would you know what happened in USA or how the weather will be? Of course, you could say that you still have the newspaper. If we never had TV, radio or internet we could live only with the newspaper as information source.

But imagine a world where we used to have all those things until a point. Then, out of nowhere, all these ways of communication would disappear. How would that be?

We could say that we will adapt pretty easily and that we will find new ways to communicate and inform ourselves. But allow me to address you this question: what is the next step after the Internet? Just take a look around you and you will realize that everything is connected to the internet. Your phone, tablet, computer are connected to the Net. Even your TV is connected. In a world where all the things are connected, what chance does that newspaper have?

Ask yourself that question.

Posted in Everyday, Human category, Why?

Troy on the webs


Mă fraților, când ați fost ultima dată la teatru? Când ați văzut ultima piesă mai interesantă decât „Azilul  amanților”?

Ieri am fost să vizionez piesa „Decoded”, o piesă ce are ca temă siguranța pe internet. În piesă vedem Troia, un ținut al războinicilor (dacă nu știți povestea cu Troia și calul troian…scoateți cablul de alimentare din unitate) ce se confruntă cu problemele din zilele noastre. Mai exact, problemele de siguranță pe internet.

Piesa a fost în format teatru forum. De asemenea, dacă nu știți ce-i aia, GOOGLE IT!

Piesa a durat aproximativ 45 de minute plus încă 15 minute de discuții, la sfârșit. Poate că voi, ăștia mari, nu ați fi gustat piesa. Însă ce mici au fost foarte entuziasmați. Este plăcut să vezi că îi poți învăța ceva util și, în același timp, se și distrează.

Ca încheiere doresc să-i felicit pe acori și restul echipei (cei care au scris piesa, cei de la sunet, lumini, e.t.c), pe Georgiana Roșculeț și pe cei de la Salvați Copiii, în general.Este bine că reușesc să atragă atenția asupra pericolelor într-un mod atât de plăcut.

Posted in Human category, Idei din dulap, Why?

Americanii în „Amazing Race”


Urmăresc ”The Amazing Race” de ceva ani. Mereu am crezut că, dacă vrei să participi într-un concurs de genul acesta, trebuie să ai puțină cultură generală și ceva cunștințe la materia aia din școală numită Geografie.

Pe bune, de ce dracu te înscrii într-un concurs care te plimbă prin toată lumea dacă nu ai ceva cunoștințe despre alte culturi, geografie și măcar o altă limbă în afară de engleza de rahat pe care o vorbesc americanii…

Deci, ce vrea să arate „The Amazing Race”?

După atâtea sezoane vizionate și după atâtea echipe, am ajuns la o concluzie (țin să menționez că este părerea mea). Am impresia că acest concurs este făcut ca să arate cât de proști sunt americanii. Serios. Am impresia că prima condiție ca să te poți înscrie în acest concurs este următoarea: Nivelul inteligentei per echipă nu trebuie să depășească inteligența unei rațe.

Cu asta cred că am zis tot.

Posted in Girl Talk, In my country..., Why?

Flying with the music?


So, as I was saying in the previous post, I will be here, on the blog, more oftenJ.

But, here’s the problem: I don’t have any subject for you guys. So I’m gonna talk about music, airports and whatever comes in my mind. Let’s get this thing started.

As everybody knows, I like my music to be a little hardcore, loud and random as hell. Starting from bands like An Café, The GazeTTe and Porno Graffiti and finishing with random American music. I mean, who cares about singers like Chris Brown, Beyonce or Shakira?

Because of my random tastes in music, I get involved in conversations about “who the best artist is” or “what genre of music should be played in the clubs”. And, because I am Asian (and girl), I always win. Being Asian is the ultimate power. Believe me.

Moving to the airports, I HATE SOME OF THE AIRPORTS THAT ARE IN THIS DAMN WORLD. I mean, come on!

How am I supposed to get a drink if I’m thirsty, if they don’t accept dollars? What kind of logic is that?

Or how the hell am I going to explain that I will pay for the extra weight of the luggage if the workers from the damn airport can’t speak English properly?

Well, my mind is empty. I don’t have anything else to talk about. And I’m kinda sleepy. I’m going to take a nap. See you guys later…