Împarte o Cola cu Roșia maidanezilor


Sunt ani în care nu se întâmplă mai nimic și ani în care poți jura că lumea se duce dracului de tot. Anul acesta a fost unul dintre ei. Pe lângă faptul că românii sunt cretini în general, au mai apărut trei chestii care sa completeze manelizarea și prostia, în general.

În primul rând: dozele personalizate de Cola. Al dracu să fie ăla de a avut ideea asta, că rău a făcut. Nu mă deranjează că bea lumea Cola, este treaba lor. Pe mine mă enervează că este plin Feisbucul de poze cu doze, sticle și pe ce mama dracului or mai fi pus ăștia de la Cola nume. La dracu, nu mă interesează cu cine împarți tu sucul. Și nici că ai o doză cu numele tău pe ea.

jackie-chan-wtf-macroÎn al doilea rând: Roșia Montană. Nu-i bine că stăm degeaba și nu scoatem aurul, nu-i bine că-l scoate. Nu-i bine că nu-i eco, nu-i bine dacă-i eco. Serios?

Nu-s de partea nimănui, că toți sunt la fel. Ce ar fi dacă ați lua o decizie? Nici cretinii din parlament și nici pokemonii din stradă nu știu ce vor. Dacă-i pui să dea o soluție vei vrimi un răspuns de genul: știți, păi ar trebui să, cum să vă explic, dacă s-ar putea și dacă s-ar vrea să, nu știu dacă mă înțelegeți. Ce dracu se presupune că o să înțeleg eu, ca și cetățean, din răspunsul ăsta? Ce bine-ar fi dacă am putea teleporta aurul afară din mină, nu? Deși nici așa nu ar fi de acord. Cine știe ce dracu ar crede ăștia…

Ză third rând: chestiile cu 4 picioare de pe străzi. Cică se numesc maidanezi și-s câini. Asta-i chiar maximă, jur. Până nu a murit acel copil, n-a interesat pe nimeni. Nici pe iubitorii de animale și nici pe restul cetățenilor.Eu unul nu suport câinii și nici nu plănuiesc să-i suport. Dar, înainte să-mi sară iubitorii de animale în cap, lăsați-mă să vă explic ceva interesant: cică este vina voastră că-s așa mulți. Nu eu le dau să mănânce la colțul blocului, nu eu sar de cur în sus când vrea careva să-i ducă la adăpost.

La dracu, nu-i așa că și voi ocliți 3 străzi când vedeți o haită mare de câini la colț? Sau că fugiți de ei ca de draci când vin în viteză spre voi, lătrând? Și voi, ăștia de ziceți că-i numai vina câinilor c-a murit copilul ăla, bunica lui ce mama dracului păzea? Cum să nu observi că nu-i copilul lângă tine, om fără minte?

Sar iubitorii de animale când aud de eutanasiere. Că și animalele au suflete. Total de acord. Ce propuneți, să-i ducă în centre? Cine plătește să stea câinele ăla în viață? Cine-i plătește mâncarea, conssultațiile veterinare?

Vă spun eu cine. Prostul ăla de muncește zilnic și dă taxe la stat. Că ei muncesc s-o ducă animalele bine. Ce-ar fi dacă ați plăti numai voi întreținerea lor? Să vedem dacă vă mai rămâne ceva la sfârștiul lunii…

Advertisements

Laptop de Dorobanți


Când te gândeai că puradeii cu fițe de Dorbanți au tot ce-și pot dori, afli că vor cea mai nouă chestie de pe piață din secțiunea IT. Ultrabook frate.

Și normal, fiind cu fițe și chestii de genul, ei nu știu nimic despre computere. De ce și-ar umple capul cu 2-3 informații? Spațiul lor de stocare este scump, la fel ca terenul pe care-l primesc moștenire prin Pipera sau dracu mai știe pe unde. Anyway, să revenim.

HP-EliteBook-Folio-9470m_medhighR1Îi întrebi cam ce-ar vrea de la laptop, la ce-l folosește, e.t.c. Întrebări logice. Primul răspuns pe care-l primești este „să fie de firmă”. Deja ești pierdut. Ce mama dracului vrea să zică ăsta/asta prin „de firmă”?

Pentru tine „de firmă” are la fel de mult sens ca și mâncatul măslinelor cu un cuțit. Să zicem că într-un fel reușești să înțelegi ca trebuie să fie scump și că numele producătorului să-ți sară în ochi. Pare logic, nu? Și începi să-i cauți omului cea mai bună configurație pentru bugetul disponibil. Că doar de aia te plătește. De asta și pentru că le este lene să caute singuri.

După ore de cercetări îi găsești pokemonului piesa de artă. Are o culoare cretină (că doar se poartă), numele producătorului îți intră în ochi ca praful și specificațiile sunt astronomice. Îi arăți prințului/prințesei scula, mândru că ai reușit. Ei, aici își face simțită prezența capacitatea lor de apreciere. Le place culoarea, firma, stilul. Îi doare-n cur de specificații.

Băi pokemon crescut în puf și născut cu iMărul la ureche. Un produs IT îl iei pentru specificații, NU pentru că arată frumos pe biroul tau de 2000€.

About war, in a cup of coffee


You would think that in life it’s important to fit in the society and to follow all the rules, all the time.

equality-bill1

As we were drinking our coffee, we started a discussion about how the world would be without rules. It was a 2 hours conversation about all the rules that we follow only to “fit” or so we can live in peace. But what is peace? Is it something that we need to fight for? Is it something that we abuse of? Or is it simply a reason to start wars?
It’s not in our power to decide this kind of things. Or is it? Think it like this: if we could stop a war with only one word, would that word be “peace”?

If you ask me, the word would be “power”. But this word alone has no impact. If you combine it with “equal” the whole meaning of the word changes. Not in a literal way but in a visionary way. Imagine a world where the resources would be equally split, the hunger for power would be non-existent and things like that. We would have the possibility to do more things without being forced to “fit”.

We know it’s a hard thing to do. But not impossible 🙂

Thanks…


blog-save-the-children

Deci s-a împlinit puțin mai mult de un an de când sunt voluntar la Salvați Copiii. Am participat la câteva proiecte, am trecut prin câteva traininguri și niște sesiuni de informare prin școli.

    Nu știu cu cât am ajutat, dar știu că am făcut-o. am promovat drepturile copilului, am vorbit despre siguranța pe internet și am mărit spectrul cunoașterii în ceea ce privește integrarea refugiaților în societate și în învățământ. Am învățat cum să îmi pun valorile mai într-o parte pentru un bine mai mare și că nu mi-e frică de înălțimi.

Da, te schimbă. Da, într-o direcție bună. Pe mine m-a afectat într-un mod foarte bun, am cunoscut muuuuulte persoane interesat și am învățat că nu-i poți spune nu Inei. FACT!

Cum am intrat în al doilea an de voluntariat, am câteva obiective:

 

  1. Să continui promovarea drepturilor copilului;
  2. Să informez și mai multă lume că, cu 2% din impozitul pe salariu poți salva multe vieți de copii;
  3. Să mă implic și mai mult.

Vreau să-i mulțumesc Inei că m-a introdus în acest univers prin septembrie 2011. Pe atunci nu credeam că mă voi implica așa mult. Mă gândeam la ceva de genul: „Eh, o să intru în vreo 2 proiecte și o să jonglez între ele”.

GREȘIT!

Este ca un viciu. Nu în sensul rău. Doar gândul că poți ajuta atâția copii îți dă un mare impuls și un sentiment de mulțumire ce nu poate fi descris în cuvinte.

2013, HERE I COME!!!

Erde. Erde überall …


Also, Damen und Herren, Brüder, Schwestern und dass Familienangehörige, die dich berühren als du klein warst benutzt, ich bin zurück. Und ich will einen Krieg mit allen Hunden in der Welt zu starten.
Nur weil ich wachte auf und dachte über die Erde Spinrichtung.
Wie auch immer, hat einige Zeit seit meinem letzten Update vergangen. Und ich wollte einfach nur Hallo zu sagen alle.
Außerdem wollte ich Ihnen sagen, Jungs über diesen Teil Ihres Lebens, wenn Sie feststellen, dass alles besser als du klein warst war. Alles musste man als Hauptfigur. Jetzt sind Sie nur eine weitere Person aus dieser großen Menschenmenge, ein persont, die über seine / ihre eigene Persönlichkeit vergessen. Es ist traurig, ich weiß.
Jetzt aufstehen und singen über den Tod der Erde 🙂

Probă olimpică: înot


Vine, vine primăvara

Și inundă toată țara

Hey, ce faceți copii? Cum o mai duceți, ce mai ziceți?

Iarăși au trecut ceva zile de când nu am mai scris pe bloagă. Numai așa, ca să vă enervez pe voi.

Oricum, mai este puțin și intrăm în vară (calendaristic, cel puțin). Și cine știe ce se întâmplă vara în țară?

Exact, INUNDAȚII! Ce poate fi mai frumos decât o inundație. Cum vine ea, frumos, cu tone de apă jegoasă. Este o scenă de milioane. Lumea este panicată din cauză că a lor casă s-a mutat cu vreo 2-3 kilometri, primarii dau din umeri și vacile fac înot sincron. Cum să nu te bucuri când le vezi pe Milka și pe Fulga că-și dau viața pentru a ajunge cât mai repede la mal?

Life in this country is so awesome….

Paștele dubstep


Sunt plictisit până la refuz. Serios, nu am chef de nimic.
Se întâmplă extrem de rar să fiu atât de lipsit de chef, să-mi vină să alerg de nebun sau să fiu în stare să mă uit la vopsea cum se usucă. Oricum, nu despre asta doream să vorbesc. Asta este doar o reacție adversă.
Eu, ca tot românul, am sărbătorit Paștele. Mă rog, cel puțin partea în care zici ”Hristos a înviat!”. Și cum puteam eu să sărbătoresc așa ceva?
În club, normal. Mai bine zis, în Kulturhaus. Dracu știe de când nu am mai fost pe acolo. Oricum, ideea este că până în 12 nu era mai nimeni pe acolo. După ora 12, după ce a luat lumea „ză lait”, s-a umplut clubul. Serios.
Să vezi ce veneau credincioșii să bea și să danseze pe dubstep. Să nu mai spun că majoritatea fetelor își exprimau credința într-o vestimentație extrem de minimală.
Oricum, Paștele este doar o altă zi din viața noastră.
Și acum, come to me hateri super-mega-extra-religioși.
PEACE BITCHES!