My dance is a mockery of Joy


Mda, story time. Dar mai întai să vă povestesc de ce nu mai sunt afișate postarile vechi.

Am stat mult timp și m-am gândit ce să fac cu acest blog. Mi-am dat seama că nu mă mai reprezenta, nu mai era oglinda mea. După multe ore de gândire, m-am decis să-l iau de la capăt. Nu vreau să șterg atâția ani de aberații, așa că fiecare postare este arhivată. Poate mai scot din ele de la naftalină. Nu știu, nu m-am decis încă. Nu contează. Ideea este că o să încerc să aduc blogul la ce a fost de mult. Oglinda mea.

Cum să încep? Depresie…cred. Cel mai probabil.

De ceva timp mă aflu într-un spațiu ciudat. După care am ieșit. Acum iar sunt acolo. Și simt că nu mai pot să ies, orice aș face. După despărțirea recenta am renunțat să mai fiu vesel. Să mă mai bucur de viață. Chiar dacă au trecut câteva luni bune de atunci, nu mai pot trece peste, așa cum am făcut de multe ori. Dar asta este doar o parte. Nu o să dau vina pe asta. Refuz să mai fiu una din acele persoane. Starea actuală este pur vina mea. De câteva luni zâmbesc, dar nu sunt vesel. Râd, dar nu sunt vesel. Doar gândesc. Mă întreb dacă sunt singurul care se află în starea asta. Dacă voi fi din nou cum eram acum câțiva ani. După aceea realizez că singur mă țin în starea asta. Oare nu am voința necesară? Oare am renunțat să mai încerc?

Nu știu care este rostul acestei postări. Nu știu ce vreau sa explic. Știu doar că nu mai pot ține în mine toată tristețea.

Dar da, blogul revine la viață, într-o formă sau alta…

Advertisements